Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
ADEMENITÓR, -OÁRE, ademenitori, -oare, adjectiv Care seduce (prin farmecul său), care farmecă, atrage (de obicei pentru a avea un profit personal). Perspectiva carierei de profesor îi păru mult mai ademenitoare. C. PETRESCU, R. DR. 57. Începu să-i vorbească cu niște graiuri mieroase și ademenitoare. ISPIRESCU, L. 261.
• (Adverbial) S-a învîrtit și Harapul, rînjind ademenitor, prin saloane, cu o tavă de argint, pe care se aflau țigări. PAS, L. I 106.
