Definiție din
Micul dicționar academic, ediția a II-a
afirmáre substantiv feminin [Atestat: BOGZA, C. O. 93 / Plural: mări / Etimologie: afirma] 1-2 Enunțare a existenței a ceva sau a cuiva Si: afirmație (1-2). vezi întărire, susținere, adeverire. 3-4 Declarare (făcută în mod ferm) Si: afirmație (3-4). 5 Susținere a ceva ca fiind adevărat Si: afirmație (5). 6 (Log) Enunțarea existenței unui raport dintre un subiect și predicat Si: afirmație (6). 7-8 (Log) Enunțare a ceva ca fiind adevărat sau fals Si: afirmație (7-8). 9 (Jur) Declarare a ceva în instanță Si: afirmație (9). 10 Manifestare în mod deosebit.
