Antonime amagi

Antonime a amăgi

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului A amăgi: a dezamăgi Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

Antonime a dezamăgi

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului A dezamăgi: a amăgi Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

Antonime amăgire

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului Amăgire: dezamăgire Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

AMĂGÍ, amăgesc, verb IV.

1. tranzitiv A induce în mod conștient în eroare, a înșela. Strașnica veghere-a verb reflexiv:emii cu nimic n-o amăgești. VLAHUȚĂ, O. A. I 34. Nu știu, părerea m-a amăgit, ori am auzit mai multe glasuri. CREANGĂ, P. 24. Toți [vînătorii] își povestesc... cum i-a amăgit pasărea vicleană, cum i-a purtat din loc în loc și cum, în sfîrșit, s-a făcut nevăzută. ODOBESCU, S. III 17.
       • figurat În o strachină e borș de pește proaspăt, în alta ihnea de pește sărat, amăgită cu cîteva măsline. HOGAȘ, DR. II 115. reflexiv Dacă toată ziua te amăgești cu cîte-o îmbucătură, nu spui seara că nu-ți trebuie să cinezi? vezi limba română februarie 1952, 182.

2. reflexiv (Neobișnuit) A se înșela, a greși. Mi se pare că este cu totul de prisos ca să te cerci a-i dovedi cum că se amăgește și că ceea ce spune nu a fost niciodată. ODOBESCU, S. III 48.

3. tranzitiv A ispiti, a fermeca. Harnică maic-ai avut... te-a făcut Cu ochi negri de ochit, Cu sprîncene de-amăgit. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 30.