Antonime aproba

Antonime a aproba

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului A aproba: a dezaproba a reproba a refuza a respinge Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

Antonime a dezaproba

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului A dezaproba: a accepta a aproba a consimți a încuviința Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

Antonime aprobare

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului Aprobare: dezaprobare respingere Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

APROBÁ, aprób, verb

1. tranzitiv (Cu privire la o acțiune, la o părere exprimată, prin extensie la o persoană) A socoti bun, a încuviința; a fi de acord, de aceeași părere cu..., a consimți la... Culai, tu grăiești ca un bărbat cuminte, l-a aprobat tovarășa noastră. SADOVEANU, N. forme 118. Fie cum zice Marțial în privința pasării! dar cît despre iepure, să mă ierte domnia-lui; eu... nu aprob zisele poetului. ODOBESCU, S. III 25. reflexiv pasiv Întrebările... s-au aprobat de toată adunarea. NEGRUZZI, S. I

12.
       • intranzitiv Toți aprobară din cap. REBREANU, R. I 133.
♦ A da consimțămîntul oficial la ceva printr-un act autentic. Ministerul i-a aprobat cererea.
       • reflexiv pasiv Se aprobă, formulă, de obicei scrisă, prin care o autoritate rezolvă favorabil o cerere, un deviz etc.