Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
ARMONIÓS, -OÁSĂ, armonioși, -oase, adjectiv Care are armonie, plin de armonie. [Brazii] sosesc în apele Oltului și sînt așezați, asemeni unor clape, fiecare la locul lui... pentru ca armonios și întreg să le fie cîntecul. BOGZA, C. O. 373. Era o noapte lină, o mult frumoasă noapte Ce revărsa în lume armonioase șoapte Și multe glasuri blînde în inimi deștepta. ALECSANDRI, P. 1 133. (Adverbial) Eu, cînd am de prins pește, mă duc... tocmai la lazul Călugărului, ori într-un loc și mai bun, la Nada-Florilor. Numele din urmă m-a lovit armonios și plăcut SADOVEANU, N. forme 54.
– Pronunțat: -ni-os.
