Antonime asemana

Antonime a asemăna

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului A asemăna: a (se) deosebi a (se) diferenția a distinge Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

Antonime asemănare

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului Asemănare: deosebire neasemănare Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

Antonime asemănat

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului Asemănat: deosebit Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

ASEMĂNÁ, asémăn și (3) asemănez, verb

I. (De obicei urmat de determinări introduse prin prepoziție «cu» sau, mai rar, la dativ)

1. reflexiv A avea aceeași structură sau același caracter cu altcineva sau altceva, a fi la fel, analog, similar cu cineva sau cu ceva; a semăna. Atît de fragedă, te-asemeni Cu floarea albă de cireș. EMINESCU, O. I 117. Pasărea numită de latini «turdus»... se aseamănă cu mierla. ODOBESCU, S. III 26. Cu cine te aduni, te asemeni.

2. tranzitiv A socoti la fel cu altul, a așeza pe același plan, a compara, a asemui, a asimila. Gardul, în copilărie, Veșnic l-am asemănat C-un nebun care-a plecat Razna pe cîmpie. COȘBUC, P. I 261.
       • reflexiv pasiv Este un sunet cărui altul nu se poate asemăna. NEGRUZZI, S. I 243.
       • reflexiv (În forma asămăna) Tu verb reflexiv:ei un om să te socoți, Cu ei să te asameni? Dar piară oamenii cu toți, S-ar naște iarăși oameni! EMINESCU, O. I 177.

3. tranzitiv (Învechit; cu privire la un teren) A face asemenea cu altul, a aduce la același nivel, a nivela, a netezi. (reflexiv pasiv) Dacă fața drumului nu este netedă, se asemănează, umplind cu pămînt tocurile în care ar putea să se strîngă apa.

I. IONESCU, M. 318.
       • Expresia: A asemăna (o clădire) cu pămîntul = a distruse cu desăvîrșire, a face asemenea (sau una) cu pămîntul. Era atunci Tîrgoviștea oraș foarte mare... Ale lui mărețe ziduri verb reflexiv:emea le-a ruinai și le-a asemănat cu pămîntul. BĂLCESCU, O. II 99.

– Variantă: asămăná, asámăn, verb

I.