|
CONSULTĂ DEX SINONIME | |||
Antonime a buimăci
| |||
| |||
Definiție din
BUIMĂCÍ, buimăcesc, verb IV. reflexiv A deveni buimac; a se ameți (de somn, de băutură, de frică etc.); a se zăpăci,, a se năuci. Dacă adormim, mai rău ne buimăcim de somn. SADOVEANU, O. I 139. Portarul se buimăcise la cele ce vedea. ISPIRESCU, L. 103. Oastea... începu a se buimăci și a se dă înapoi. ISPIRESCU, M. vezi 41. Dicționarul limbii romîne literare contemporane • tranzitiv Vestea neașteptată l-a buimăcit. | |||