Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
CAPÁBIL, -Ă, capabili, -e, adjectiv Înzestrat, valoros, destoinic. Un om capabil.
♦ (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «de» sau de propoziții cu predicatul la modul conjunctiv) Care este în stare, care are posibilitatea de a săvîrși ceva; care posedă însușirile cerute pentru a săvîrși ceva, apt pentru ceva. Am verb reflexiv:ut să-i arăt de cită bunătate și jertfă de sine e capabil țăranul acesta. VLAHUȚĂ, O. A. 64. Artiștii... au probat că, bine conduși, sînt capabili de a sui răpide treptele artei dramatice. ALECSANDRI, T. II 54.
