Definiție din
Micul dicționar academic, ediția a II-a
căsătoríe substantiv feminin [Atestat: (a. 1675) GCR I, 217/33 / Plural: ii / Etimologie: căsător + -ie] 1 Uniune legală, liber consimțită între un bărbat și o femeie pentru întemeierea unei familii. 2 (Îs) religioasă Căsătorie (1) oficiată înaintea preotului. 3 (Îs) civilă Căsătorie încheiată înaintea ofițerului stării civile. 4 (Îs) mixtă Căsătorie (1) între două persoane de religii (sau confesiuni) diferite. 5 (Îs) morganatică Căsătorie (1) a unui nobil (sau a unui principe) cu o persoană de o condiție socială inferioară. 6 (Îe) A da (pe fiul sau, pe fiica sa etc. cuiva) în A căsători pe fiul, fiica sa etc. cu cineva, cu voia (sau fără voia) celui dintâi. 7 (Îae) A consimți căsătoria (1) fiului, fiicei etc. 8 (Îe) A lua (pe cineva) în A se căsători (cu cineva). 9 Trai comun între soți Si: căsnicie (2).
