Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
CONCLUDÉNT, -Ă, concludenți, -te, adjectiv Care convinge, care te face să dobîndești o convingere; convingător. Congresul popoarelor pentru apărarea păcii de la Viena a arătat din nou în mod concludent că această mișcare democratică a tuturor popoarelor este o forță în stare să zădărnicească planurile sîngeroase ale ațîțătorilor la un nou război. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2563.
• (Adverbial) Romanul arată concludent ce influență uriașă și hotărîtoare a avut victoria armatelor sovietice pentru mișcarea de eliberare a popoarelor subjugate de fascism. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 5/2.
