Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
DEBANDÁDĂ substantiv feminin Neorînduială, dezordine, dezorientare, zăpăceală. Cred că este vorba despre acte de debandadă de deosebită gravitate, comise în împrejurări... cu totul obscure. GALAN, Z. R. 155. Fac direct răspunzători pe comandanții de companii, atrăgînd pentru ultima oară atenția... că nu se mai tolerează nici o debandadă. BRĂESCU, vezi A. 17.
• Locuţiune adverbiala În debandadă = în mod dezordonat, în neorînduială. Trupele inamice s-au retras în debandadă.
