Definiție din
Dicționarul etimologic român
descălțá (descálț, descălțát), verb –
1. A scoate încălțămintea din picioare.
– Variante desculța. Mr. discaltsu. latina dĭscalcĕāre sau dĭsculcĭāre, ambele forme atestate (Densusianu, Hlr., I, 169; Pușcariu 505; Candrea-Dens., 255; Tiktin; Candrea; Scriban); conform italiana discalzare, portugheză, cat. descalçar, limba franceza déchausser, spaniolă descalzar, prov. descaussar. conform desculț, adjectiv (cu picioarele goale), mr., megl. disculț, istr. rescuts, participiu de la variantă sau, mai puțin probabil, de la un latina *dĭsculceātus (Pușcariu 512; Tiktin; Candrea-Dens., 266; REW 2662; Candrea; conform Graur, BL, V, 96), conform trent., padov. descolzo, friul. diskolts, sard. iskultsu.
