Antonime descoperi

Antonime a descoperi

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului A descoperi: a (se) acoperi Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

Antonime descoperit

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului Descoperit: acoperit Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

DESCOPERÍ, descópăr, verb IV. tranzitiv

1. A dezvălui ceva ochilor dînd la o parte ceea ce-l ascunde sau ceea ce îl ferește de priviri, a scoate la lumină. Infirmierul a descoperit rana.
♦ reflexiv A-și scoate pălăria, căciula etc. El pășește pragul casei, se descoperă și se așază. BOGZA, C. O. 118. Armașul se descoperise, c-o închinăciune. SADOVEANU, Z. C. 93. Lumea, copleșită de priveliștea celor morți și prăbușiți pe trepte, se descoperă. CAMIL PETRESCU, B. 124.
♦ tranzitiv figurat A da pe față, a dezvălui. Nimene nu-l putu face să-și descopere gîndul ascuns, în privința vinovaților. SADOVEANU, Z. C. 167.
♦ A lăsa neocrotit, neapărat, expus unui atac. A descoperi aripa dreaptă a armatei.
       • (Șah) A descoperi o figură.

2. A găsi un lucru căutat, necunoscut sau ascuns; a afla. Avem noroc! anunță fericit șeful haltei. Am mai descoperit ceva pe fundul cutiei. C. PETRESCU, A. 283. Cineva toca pe aproape. Îl descoperirăm: o ciocănitoare suia și cobora pe trunchiul unui copac. IBRĂILEANU, A. 155. Este o ușcioară pe care o vei descoperi căutînd-o cu una din aceste lumînări. ISPIRESCU, L. 143.
       • figurat Curînd... am descoperit mîndra lume din «Nunta Zamfirii». GALACTION, O. I 19.
       • Expresia: A descoperit America, se spune în bătaie de joc despre cineva care se laudă că ar fi făcut o mare descoperire, făcută de alții mai înainte. Mare scofală! Ai descoperit America! CAMILAR, N. I 79.
♦ A dezvălui, a arăta. (Cu privire la abstracte) Tînărul Herdelea nu pricepea despre care dreptate vorbește secretarul, căci el în toate... își descoperea dreptatea lui. REBREANU, R. I 299. Bine c-ai venit... pentru că am să-ți descopăr niște lucruri care au să te-ngrozască din talpă păn-în creștet. ALECSANDRI, T. I 69.
♦ A pătrunde o taină, un mister. Și-a pus în gînd să descopere vicleșugul babei. CREANGĂ, P. 99.
♦ reflexiv A se trăda. Îi dete povețele împărătești... cum să facă ca să nu se descopere că e fată. ISPIRESCU, L.

13.

– Forme gramaticale: prezent industrie persoană 3 descóperă.