Antonime descurca

Antonime a descurca

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului A descurca: a (se) încurca a (se) încâlci Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

Antonime descurcare

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului Descurcare: încurcare Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

DESCURCÁ, descúrc, verb

I.

1. tranzitiv A face să nu mai fie încurcat, a descîlci, a desprinde, a alege, a desface dintr-o încurcătură. Un mistreț cît toate zilele de mare prăvălise pe un flăcău tînăr la față și se silea a-și descurca colții din arcul flăcăului. ISPIRESCU, L. 371. Cînd aș fi, o Magdalină! Mielul a căruia lînă O descurcă mîna ta! NEGRUZZI, S. II 90.
       • figurat Se întunecase și nu mai putură să descurce drumul. GALACTION, O. I 285.
       • reflexiv Numai eu știam să... arunc [ciulini] în părul fetelor, ca să nu se mai descurce. G. M. ZAMFIRESCU, M. despre I 14.

2. reflexiv figurat A ieși dintr-o situație dificilă, nouă, neobișnuită, încurcată. Tăun descurce-se cum știe, treaba lui! numai arătura să fie gata la verb reflexiv:eme. CAMILAR, TEM. 97. Nu se interesa de felul cum izbutește femeia, cu mijloace puține, să se descurce. PAS, Z. I 95. Iți mulțumesc pentru toate... Fără dumneata, greu mă descurcam eu aici. C. PETRESCU, A. 327.
       • tranzitiv Lasă, mă Mitreo, o să văz eu și o să te descurc. SADOVEANU, M. C. 61.

3. tranzitiv A lămuri, a limpezi, a pune la punct (o problemă, o situație confuză, încurcată). Pentru prima oară în cariera mea mi se întîmplă asemenea complicație pe care n-o pot descurca. SADOVEANU, P. M. 103. Mi se pare mie că pricina încă n-am descurcat-o. id. despre P. 169.