Antonime destinde

Antonime a destinde

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului A destinde: a (se) încorda Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

Antonime a destinde

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului A destinde: a încorda Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

Antonime destindere

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului Destindere: încordare tensiune Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

DESTÍNDE, destínd, verb

III.

1. reflexiv A deveni mai puțin încordat, mai puțin întins; a se relaxa, a slăbi. Toată suferința lui comprimată în tăcere izbucnește... cu violența unui resort uriaș care se destinde brusc. CAMIL PETRESCU, T. I 105. Mușchii se destinseră, voința se încordase. despre ZAMFIRESCU, R. 262. Vioara tace cînd coarda se destinde. MACEDONSKI, O. I 108.
♦ (Despre nervi, despre stări de spirit) A se liniști, a se descărca. Astfel se sparse, destinzîndu-se în acest plîns de jale, încordarea fără seamăn a acelei zile de cumplită ascensiune. BOGZA, C. O. 32.

2. reflexiv (Despre ființe, corpul lor sau părți ale corpului) A se întinde, a se îndrepta. Mitrea se zvîrcolise cu neliniște. Pe urmă s-a destins și s-a lăsat pe-o coastă, parcă i-ar fi fost somn. SADOVEANU, M. C. 48. Iepurașul se destinse ca o coardă și o zbughi la goană. GÎRLEANU, L. 19.
       • tranzitiv [Paler] și-a destins trupul și a plecat spre ieșire. G. M. ZAMFIRESCU, M. despre II 115.

3. reflexiv (Neobișnuit, despre un ținut) A se întinde, a se desfășura. La poalele munților Vosgi se destinde provincia Lorenei. ODOBESCU, S. I

5.
       • figurat Cînd soarele se pleacă spre apus, cînd murgul serii începe a se destinde treptat peste pustii, farmecul tainic al singurătății crește și mai mult în sufletul călătorului. ODOBESCU, S. A. 316.

4. tranzitiv (Neobișnuit) A retrage. Întinse o mînă, o aduse ușurel și lung la gură, apoi o destinse repede. DELAVRANCEA, H. T. 198.

– Forme gramaticale: perfectul simplu destinsei, participiu destins.