Definiție din
Micul dicționar academic, ediția a II-a
dezarmá [Atestat: istorie CAROL XII, 36 r/8 / V: (înv) disa / S și: desa / prezentul indicativ: méz / Etimologie: franceza désarmer] 1-2 verb tranzitiv, reflexiv pasiv: (C.i. oameni) A (se) obliga să predea armele, înlăturând orice posibilitate de atac înarmat. 3 verb tranzitiv: (Spc) A face (printr-o lovitură specială cu sabia, floreta sau spada) să sară sabia (sau floreta, spada) din mâna adversarului. 4 verb tranzitiv: (C.i. nave, mai ales de război) A deposeda de armament, nepermițând părăsirea radei portului. 5 verb tranzitiv: (C.i. arme) A bloca mecanismul de tragere. 6 vi (Cu privire la state) A pune în aplicare un ansamblu de măsuri în vederea reducerii sau lichidării armamentului (mai ales a armelor de exterminare în masă) și a micșorării forțelor armate. 7-8 verb tranzitiv, reflexiv: (C.i. oameni sau manifestarea sentimentelor lor) A deveni mai puțin ostil Si: a (se) îmblânzi, a (se) potoli. 9-10 verb tranzitiv, reflexiv: (C.i. oameni sau manifestarea sentimentelor lor) A pune în imposibilitatea de a (se) opune Si: a (se) anihila. 11 verb tranzitiv: (Îvr) A civiliza. 12 vi (Pex; mai ales în formă negativă) A înceta o acțiune Si: a capitula.
