Antonime dezmetici

Antonime a dezmetici

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului A dezmetici: a buimăci a năuci a zăpăci Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

Antonime a se dezmetici

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului A se dezmetici: a se ameți a se buimăci a se năuci a se zăpăci Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

Antonime dezmeticire

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului Dezmeticire: buimăcire năucire zăpăcire Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

DEZMETICÍ, dezmeticesc, verb IV. reflexiv (Uneori urmat de determinări introduse prin prepoziție «din») A-și veni în fire (dintr-o amețeală, dintr-un leșin, dintr-o spaimă etc.); a-și reveni, a se trezi, a se reculege. Într-un tîrziu se mai dezmetici; deschise ochii, cercă să se ridice, dar căzu din nou. DUNĂREANU, CH. 39. Trecîndu-și mîna pe frunte ca pentru a se dezmetici, m-a întrebat ce verb reflexiv:eau să mai cînte. IBRĂILEANU, A. 46. După ce se dezmetici din leșinul ce-i venise de inimă rea, începură s-o mîngîie surorile. ISPIRESCU, L. 51.
       • tranzitiv În zorii zilei următoare, dezmeticiți de tăria de peste noapte a stelelor, păstrăvii fulgeră din nou prin torentul rece. BOGZA, C. O. 108. Dacă s-ar putea întîmpla un fapt care să-i dezmeticească pe toți. CAMIL PETRESCU, T. II 381. Nuntașii dezmeticiți de strigătul popii... văzură pozna ce era să li se întîmple. ȘEZ. IV

1.

– Variantă: dezmetecí verb IV.