Antonime dezmorti

Antonime a se dezmorți

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului A se dezmorți: a înțepeni Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

Antonime dezmorțire

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului Dezmorțire: amorțire Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

DEZMORȚÍ, dezmorțesc, verb IV. reflexiv

1. (Despre ființe, mai ales despre om sau despre părți ale corpului său) A ieși din amorțeala pricinuită de nemișcare, de frig sau de îngheț; figurat a se trezi din starea de nesimțire sau de inerție. Ar trebui să te duci și tu cu femeile la bucătărie, să te dezmorțești puțin, că pînă acum te-ai zbuciumat. DEMETRIUS, vezi 126. M-am scoborît din trăsură să mă dezmorțesc. IBRĂILEANU, A. 118.
       • Expresia: A i se dezmorți (cuiva) limba = a i se dezlega limba, vezi dezlega. Pe cînd însă, pe sub șure și la vatra bordeiului, ospățul și paturile se gătesc... limbile se dezmorțesc și prin glume, prin rîsuri cu hohote, ele răscumpără lungile ore de tăcere ale zilei. ODOBESCU, S III 19.
       • tranzitiv (Subiectul este omul sau, mai rar, un animal; complementul indică părți ale corpului, figurat oasele) Rîzînd către oșteni, își dezmorțeau ciolanele. SADOVEANU, Z. C. 204. Bătu talpa mai apăsat să-și dezmorțească vîrful degetelor în pantofii pirpirii. C. PETRESCU, C. vezi 118. Dar calul răsuflă o dată bine și se scutură de-și dezmorți oasele, că doară stătuse multă verb reflexiv:eme acolo ca-ntr-o temniță legat scurt. RETEGANUL, P. V 37.

2. (Despre o apă foarte rece) A deveni mai puțin rece (sub acțiunea căldurii).
♦ (Despre pămînt) A se dezgheța. Pămîntul începe să se dezmorțească.
♦ figurat A reînvia, a se anima. Primăvara, întreaga vegetație se dezmorțește. ▭ Deși verb reflexiv:emea se dezmorțise, zăpada era tot întreagă. GALACTION, O. I 101.