Antonime discorda

Antonime a discorda

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului A discorda: a acorda a armoniza a concorda Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

Antonime discordanță

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului Discordanță: armonie concordanță Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

Antonime discordant

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului Discordant: concordant Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

DISCORDÁ, persoană 3 discordează și (mai rar) discórdă, verb

I.

1. intranzitiv (În opoziție cu concorda) A fi în discordanță, a distona, a nu se armoniza, a nu se potrivi.

2. reflexiv (Învechit, despre instrumente muzicale cu coarde sau despre coardele instrumentelor; în opoziție cu acorda) A se dezacorda. S-au discordat ghitara!... Pas acum de-o acordează cu mînile înghețate. ALECSANDRI, T. I 78.
       • figurat Anul 1848... Toată lumea se aruncă în arena politică. Lira lui Lamartine se discordă și telescopul lui Arago prinse ceață. NEGRUZZI, S. I 335.

3. tranzitiv (În opoziție cu încorda) A relaxa, a slăbi tensiunea, a destinde. A discorda un arc.
       • figurat O moliciune subită îi discordează toți nervii. VLAHUȚĂ, O. A. III 93. Un sentiment de dureroasă izolare îi întuneca mintea, îi discorda voința. id. ib. 142.
       • reflexiv Dinu se lăsă iar pe pîntece, întinzîndu-se, ca un șarpe care se discordează. SADOVEANU, O. III 163.

– Variantă: descordá verb

I.