Definiție din
Dicționarul de sinonime al limbii române
DOJANĂ substantiv admonestare, ceartă, certare, dojenire, imputare, morală, mustrare, observație, reproș, (popular și fam.) beșteleală, muștruluială, ocară, (învechit și regional) înfruntare, probozeală, (regional) probază, probozenie, (prin Moldova) bănat, (Moldova) șmotru, (învechit) dăscălie, împutăciune, învățătură, preobrăzitură, probozire, răpște, remonstrare, zabrac, (familial figurat) săpuneală, scuturătură. ( pe care a primit-o l-a cumințit.)
