Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
EMINÉNT, -Ă, eminenți, -te, adjectiv Care se distinge prin calități (în special intelectuale) deosebite; remarcabil, excelent, excepțional. Un eminent om de știință. ▭ O îndeamnă să fie bucuroasă de Zăgreanu, care e un băiat eminent. REBREANU, R. I 207. Una din însușirile eminente ale d-lui Sadoveanu e putința de a spune tot ce verb reflexiv:ea, tot ce are de spus. IBRĂILEANU, S.
5. Eminentul tînăr a fost viu felicitat de membrii comisiei. CARAGIALE, O. II 142.
