Definiție din
Micul dicționar academic, ediția a II-a
eșua vi [Atestat: CARAGIALE, O. VII / P: e-șu-a / prezentul indicativ: 1 uez, 3 uează / Etimologie: franceza échouer] 1 (Mrn; despre nave) A se așeza, accidental, cu chila pe un banc de nisip sau pe o stâncă. 2 A rămâne împotmolit în urma devierii de la drumul navigabil, a apropierii prea mari de țărm, a scăderii nivelului mareelor. 3 (Rar; despre oameni) A se afla pe o navă care a eșuat (1-2). 4 (despre acțiunile oamenilor) A se solda cu un insucces. 5 (despre oameni) A suferi un eșec (5).
