Definiție din
Micul dicționar academic, ediția a II-a
excentric, ă [Atestat: VASICI, M. II, 169/10 / V: (înv) esc, (îvr) ecc / P: ex-cen / Plural: ici, ice / Etimologie: franceza excentrique, it eccentrico, lat excentricus) 1-2 av, a (Într-un mod) care iese din limitele obișnuitului Si: bizar, ciudat, neobișnuit, extravagant (1-2). 3 substantiv masculin și feminin (Rar) Persoană excentrică (2). 4 a (despre un punct, o piesă de mașină etc.) Care se află la o oarecare distanță de centrul unei figuri geometrice sau al unui corp. 5 a (Lpl; despre figuri geometrice; îoc concentric) Care nu au centru comun. 6 a (Îvr; despre cartiere, terenuri) Periferic. 7 sn Organ de mașină în formă de disc, fixat pe un arbore rotativ, care servește la transformarea mișcării circulare în mișcare rectilinie și invers.
