Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
EXTRAVAGÁNT, -Ă, extravaganți, -te, adjectiv Care caută cu orice preț să iasă din comun, să se deosebească de ceilalți; excentric. Om extravagant.
♦ Neobișnuit, ciudat. Vorbise o femeie subțire și înaltă, într-o haină albă de primăvară, foarte strînsă pe trup, cu mînecile acoperite de aripile unei extravagante pelerini. C. PETRESCU, A. 323. Hotărîrile cele mai extravagante se urmau în spiritul lui. despre ZAMFIRESCU, R. 146. Ce folosește în adevăr publicului cititor deaca un erudit, carele netăgăduit cunoaște foarte bine limbile antice și poate chiar gusta în sineși toate finețele scrierilor clasice, s-a opintit... a scălămba cel puțin acele creațiuni într-o limbă trivială sau extravagantă, greoaie sau pretențioasă? ODOBESCU, S. II 368.
