Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
FĂRĂDELÉGE, fărădelegi, substantiv feminin Faptă rea, nelegiuire, mișelie, ticăloșie. Oricît s-ar zvîrcoli burghezia, oricîte crime și fărădelegi ar înfăptui, ea nu poate opri in loc mersul dezvoltării societății. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 95. Ucigașul lui Andrei, în loc de răsplata ce aștepta de la Mihai, fu osîndit a i se tăia capul pentru fărădelegea ce făcuse. BĂLCESCU, O. II 260.
– Variantă: fărdelége (ALECSANDRI, P. A. 172) substantiv feminin
