Antonime fereca

Antonime a fereca

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului A fereca: a dezlănțui a desfereca Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

Antonime ferecare

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului Ferecare: dezlănțuire Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

FERECÁ, férec, verb

I. tranzitiv

1. (Cu privire la obiecte de lemn) A acoperi, total sau parțial, cu metal (în special cu șine) spre a-i da rezistență și durabilitate; a întări prin legături metalice. Fierarul ferecă roata. ▭ Vara, braga și limonada sînt purtate... în donițe ferecate frumos cu cercuri de alamă și țintuite cum se cuvine. vezi limba română septembrie 1953, 25.
♦ (Cu privire la anumite obiecte prețioase, urmat de determinări introduse prin prepoziție «cu» sau «în») A îmbrăca cu metal prețios, a împodobi cu argint, aur și pietre scumpe. A pus pe covor... cartea... legată în piele de crocodil și ferecată cu argint. SADOVEANU, despre P. 172. Mă juridic.. să ferec cu argint icoana ta. NEGRUZZI, S. I 15.

2. (Cu privire la oameni) A pune în fiare, a lega cu lanțuri, a încătușa. M-a legat, De un stîlp m-a ferecat. RETEGANUL, P. I 48. Cei panțiri descăleca, Pe romîn îl fereca, La Vaslui îl aducea Și la domnul mi-l ducea. ALECSANDRI, P. P. 169.
       • figurat Fărîmați... zăvoare Care vă ferecă sufletul, gleznele. DEȘLIU, G. 28. În lanțuri de imagini duiosul vis să-l ferec, Să-mpiedec umbra-i dulce de-a merge-n întunerec. EMINESCU, O. I 232.

3. (Cu privire la pietrele de moară) A bate cu ciocanul spre a-i scoate zimți (ca să zdrobească mai ușor grăunțele).
♦ (Cu privire la bani) A zimțui.

4. (Cu privire la uși; prin extensie la încăperi) A încuia, a zăvorî.