Antonime folosi

Antonime a folosi

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului A folosi: a dăuna Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

Antonime folosibil

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului Folosibil: nefolosibil Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

Antonime folositor

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului Folositor: dăunător inutil. Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

FOLOSÍ, folosesc, verb IV.

1. tranzitiv A întrebuința, a utiliza, a face uz (de ceva). Se vede afară, între crestele munților, cum oamenii, la rîndul lor au folosit, pentru a se adăposti, cele mai strîmte și încurcate văi, cele mai neașteptate văgăuni. BOGZA, Ț.

13.
       • reflexiv (Urmat de o determinare introdusă prin prepoziție «de») Mă folosesc de dicționar. ▭ Ortografiile etimologiste corespundeau... intereselor și preferințelor clasei stăpînitoare din trecut care, atunci cînd nu vorbea în limbi străine, se folosea de un jargon al ei, iar în scris întrebuința forme cît mai complicate și mai greu accesibile maselor. L. limba română 1953, nr. 2, 7.

2. intranzitiv (Construit cu dativul) A fi de folos, a ajuta; a servi. De mi-i duce ca vîntul, tu mi-i folosi. CREANGĂ, P. 197. Formulele costelive ale mecanicii sînt, mai peste tot locul, foarte binișor furișate printre o mulțime de noțiuni istorice, de povățuiri înțelepte și de fapte interesante, care pot să placă și să folosească oricărui cititor. ODOBESCU, S. III

11. Da bine, măi, la ce-a să-ți folosească ție un cui în părete? ALECSANDRI, T. I 320
       • (Fără complement indirect în dativ) Orice lucru bun folosește.
       • tranzitiv (Neobișnuit, cu privire la persoane) Pe bolnav aceste băi nu îl folosesc. NEGRUZZI, S. II 255.

3. reflexiv (Urmat de o determinare introdusă prin prepoziție «de», «de la», «din») A avea, a trage folos; a profita. Caii, folosindu-se de îngîndurarea lui moș Gavril, mergeau încet, la pasiv MIRONESCU, S. A. 135. Cel dintîi era mai pozitiv și a știut să se folosească de șederea mea la țară. BOLINTINEANU, O. 394.