Antonime fund

Antonime fund

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului Fund: gură Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

fund (-duri), substantiv neutru –

1. Parte de jos a unui obiect. –

2. Parte de jos și interior al unei concavități, adîncime. –

3. Depărtare, parte mai îndepărtată a unei perspective.

4. Taler de lemn, cîrpător.

– Mr., megl., istr. fund. latina fŭndus (Pușcariu 672; Candrea-Dens., 679; REW 3585; DAR), conform albaneză funt (Meyer 111; Philippide, II, 643), italiana fondo, prov. fons, limba franceza fond, spaniolă hondo, portugheză fundo. Este dublet de la fond, substantiv neutru (fund, mai ales în accepțiile sale abstracte), din limba franceza fond, pe care unii autori din trecut (Șincai, secolul XVIII), l-au folosit și cu forma fund. derivat afund, adverb (înspre fund; în profunzime, adînc; perfect; adjectiv, profund, adînc), mr. afundu, cu a- caracteristic formațiilor adverb (Candrea-Dens., 680; DAR); afund, substantiv neutru (adîncime, profunzime); afunda, verb (a adînci), format pe baza adverb (după Pușcariu 36 și Candrea-Dens., 681, de la un latina *affŭndāre, conform italiana affondare, vezi limba franceza afonder, spaniolă ahondar, portugheză afundar; REW are dreptate cînd consideră cuvîntul drept derivat intern, dar se îndoiește nejustificat cu privire la autenticitatea celorlalți termeni limba română); înfunda, verb (a pune fund la o putină; a închide, a astupa; a înțesa, a îndesa; a adînci; a umple cu (de); a închide, a izola; a îngropa; a (se) adînci, a (se) astupa; a se duce la fund; a pune într-o situație grea, a încolți; a zăpăci, a năuci; reflexiv și cu pronume dativ, a se da învins, a se lăsa păgubaș), cu prefix -în, conform latina infŭndāre; înfundat, adjectiv (astupat; îmbuteliat; sufocat, înecat; plin, înțesat; grăsuț, dolofan; închis, astupat; cufundat, adîncit); înfundător, adjectiv (atacator); (în)fundătoare, substantiv feminin (parte din spate a carului); (în)fundătură, substantiv feminin (stradă, uliță care se înfundă; colț, ungher; ascunzătoare; impas); desfunda, verb (a scoate fundul la o putină; a destupa, a scoate dopul; a deschide, a desface; a strica ploaia un drum); fundac, adjectiv (grăsuț, dolofan; substantiv neutru, nume dat mai multor păsări migratoare care se cufundă în apă: Podiceps cristatus; Podiceps negricollis; Colymbus septentrionalis); fundac substantiv neutru (Transilvania, așternut de paie pus la baza unei căpițe sau a unui stog; vestă de piele; (în)fundătură); fundar, substantiv masculin (pasăre migratoare, Colymbus septentrionalis); fundar, substantiv neutru (pînză de sac); fundei, substantiv neutru (fundac, așternut de paie; parte care rămîne dintr-un material; parte inițială a intestinului gros); fundoaie, substantiv feminin (temelia casei; temelia pietrei de moară; cotitură, meandră); fundoare, substantiv feminin (Transilvania, firidă, ocniță); fundurei, substantiv neutru (brînză făcută din ce rămîne de la zerul laptelui), numit astfel datorită acestor resturi sau funduri de lapte; fundurie, substantiv feminin (culcuș, pat; bază de stog). conform cufunda. derivat neol. funda, verb, din limba franceza fonder, cu influența lui fund; nefundat, adjectiv (neîntemeiat); fundați(un)e, substantiv feminin (fundament, bază, temelie); fundător, substantiv masculin (fondator); fundal (variantă fondal), substantiv neutru (decor care acoperă fundul unei scene de teatru sau fond al unui tablou reprezentînd perspectiva); fundament, substantiv neutru (bază, temelie), din latina fundamentum (secolul XVIII); fundamental, adjectiv (esențial).