Definiție din
Dicționarul de sinonime al limbii române
GURALIV substantiv, adjectiv clănțău, flecar, limbut, palavragiu, vorbăreț, vorbă-lungă, (livresc) locvace, (rar) ploscar, ploscaș, taclagiu, (popular și fam.) farfara, (popular) gureș, toacă-gura, (învechit și regional) spornic, vorbareț, (regional) pălăvatic, pălăvrăgit, tololoi, vorbar, (Moldova) dîrdală, lehău, leorbău, (Transilvania) stroncănitor, (prin Muntenia) tîndălit, (Moldova) trăncălău, (învechit) limbareț, vorovaci, (familial) moftangiu, (rar fam.) moftolog, mofturean, (figurat) meliță. (E un mare !)
