|
CONSULTĂ DEX SINONIME | |||
Antonime a împrejmui
| |||
| |||
Definiție din
ÎMPREJMUÍ, împrejmuiesc, verb IV. tranzitiv A închide un loc de jur împrejur cu gard, cu spini etc.; a îngrădi. E împrejmuită cu ziduri înalte curtea. STANCU, despre 136. Vezi tu departe-n răsărit Aprins lucind ca focul Palatul lor? Împrejmuit Cu zid d-argint e locul. COȘBUC, P. I 66. Dicționarul limbii romîne literare contemporane ♦ figurat A înconjura, a împresura. Muncitorii sînt împrejmuiți de pretutindeni, și împinși sub lovituri, spre oraș. SAHIA, N. 45. | |||