Antonime inainta

Antonime a înainta

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului A înainta: a decădea a se retrage a regresa a (se) întoarce Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

Antonime Înaintat

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului Înaintat: înapoiat perimat Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

ÎNAINTÁ, înaintez, verb

I.

1. intranzitiv A merge înainte, a se mișca spre cineva sau ceva; a avansa. Cu greu înaintam prin nămolul drumului rău. SADOVEANU, O. VI 526. Luntrea... înaintează în lovire de lopeți. EMINESCU, O. I 154. Căruța... înaintează pe căi fără de urme. ODOBESCU, S. III

15. Vaporul legănat de valuri înaintează răpide. ALECSANDRI, O. P. 317.
       • figurat Drumul... înaintează vesel, neted. REBREANU,

I.

9.
       • (Poetic) Din văi tu vezi amurgul Spre culmi înaintînd. COȘBUC, P. I 215.
       • reflexiv (Rar) Mă înaintam chiar ca o mașină printre toate acele minuni. ALECSANDRI, C. 122. Iată că se-nainta Și pe prag se arăta. id. P. P. 131.
♦ A merge înainte (în timp), a se desfășura. Noaptea-naintează. MACEDONSKI, O. I 173.
       • Expresia: A înainta în vîrstă = a îmbătrîni.

2. intranzitiv figurat A merge mai departe pe calea dezvoltării; a progresa. Uniunea Sovietică... înaintează acum spre cea mai înaltă formă de civilizație. SAHIA, U.R.S.S. 91.

3. tranzitiv (Cu privire la persoane) A ridica în grad, într-o funcție mai importantă; a avansa. La o săptămînă după această minunată întîmplare, Vartolomeu Diaconu a fost mutat și înaintat la gradul de șef al stației Piscul-Voievodesei. C. PETRESCU, A. 298.

4. tranzitiv (Cu privire la acte, petiții, lucrări administrative etc.) A expedia, a trimite. Am înaintat parchetului alăturata scrisoare. Cred că de astă dată ți s-a înfundat. CARAGIALE, O. II 307.

5. tranzitiv (Învechit, cu privire la o sumă de bani) A da înainte, a plăti cu anticipație. Mă rog, băbacă, încă și acum ca să-mi înaintezi leafa. KOGĂLNICEANU, S. 101.