Antonime inarma

Antonime a înarma

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului A înarma: a dezarma Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

Antonime Înarmare

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului Înarmare: dezarmare Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

Antonime Înarmat

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului Înarmat: dezarmat Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

ÎNARMÁ, înarmez, verb

I. tranzitiv A înzestra cu arme; a pregăti pentru luptă. (figurat) Însuți, preț al luptei noastre, aruncași toiagul tău; Însuți, hotărîndu-mi ura, înarmat-ai brațul meu! DAVILA, vezi vezi 162.
♦ reflexiv A lua armele, a se pregăti de luptă. Cel ce avea pistolul îl uită frumos în buzunar, și nimărui nu-i veni în gînd ca să-l îndemne a se înarma cu el. ALECSANDRI, C. 35. De-ți vor trebui oști, ne vom înarma noi cu femei și copii. NEGRUZZI, S. I 141. Frumos se gătea, Bine se-narma Și singur pleca. TEODORESCU, P. P. 429.
       • Expresia: A se înarma, cu răbdare = a căuta să fie răbdător, să-și păstreze calmul.

– prezent industrie persoană 3 și: (rar, în versuri) înármă (EMINESCU, O. I 59).