Definiție din
Dicționarul de sinonime al limbii române
INDISPUNE verb
1. a (se) amărî, a (se) îndurera, a (se) întrista, a (se) mîhni, a (se) necăji, a (se) supăra, (învechit și popular) a (se) obidi. (învechit și regional) a (se) scîrbi, (învechit) a (se) oțărî, a (se) rîvni, (figurat) a (se) cătrăni. (L-ai pe tata.)
2. a agasa, a enerva, a irita, a necăji, a plictisi, a sîcîi, a supăra, (livresc) a tracasa, (popular) a ciudi, a zădărî, (regional) a zăhătui, (Moldova) a chihăi, (Banat) a zăgălui, (Moldova și Bucovina) a zăhăi, (învechit) a scîrbi, (popular figurat) a ardeia, (regional figurat) a scociorî. (Îl cu insistențele.)