Antonime innoi

Antonime a înnoi

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului A înnoi: a (se) învechi Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

Antonime Înnoitor

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului Înnoitor: învechit Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

ÎNNOÍ, înnoiesc, verb IV.

1. tranzitiv (Privitor la un obiect) A face din nou, a face (ca) nou (înlocuind sau reparînd ce era vechi, uzat); a reface, a repara, a drege. vezi restaura. A înnoit casa de nici n-o mai cunoști.
♦ A pune un lucru nou în locul altuia vechi; a schimba, a primeni. A înnoi parcul de mașini. A înnoi garderoba. ▭ Înnoi de mai multe ori vinul din oală. SADOVEANU, O. I 48.
♦ reflexiv A se îmbrăca cu ceva nou; a-și face haine noi. Să ne cîrpim, că nu putem tot să ne înnoim. PANN, P. vezi III 71.

2. intranzitiv A crește din nou, a se reface. Am umblat multă verb reflexiv:eme pe miriști, prin mlaștini... apoi am dat de fînețe cosite, pe care înnoia otava. SADOVEANU, O. I 361.
♦ reflexiv figurat A se împrospăta, a se regenera, a se preface, a se transforma, a se redeștepta. Ș-o da o ploaie cu soare Nuielile să se-nmoaie Frunza să li se-nverzească, Dragostea să se înnoiască. BIBICESCU, P. P. 65.

3. tranzitiv (Privitor la o acțiune, un document etc.) A face încă o dată, a repeta; a prelungi valabilitatea. Primești a-ți înnoi mărturisirile? NEGRUZZI, S. III 341. Costantin Basarab, urcîndu-se pe tron la 1655, înnoi hrisovul lui Matei-vv. împotriva grecilor și a dezrobirii monastirilor. BĂLCESCU, O. I 70.
       • reflexiv A fost un rîs pe toate tonurile, care trei zile s-a înnoit la fiecare masă. SADOVEANU, O. VI 294.