Antonime innora

Antonime a înnora

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului A înnora: a (se) însenina Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

Antonime a se înnora

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului A se înnora: a se însenina a se înveseli a se învioșa a se lumina Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

Antonime Înnorat

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului Înnorat: limpede senin Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

ÎNNORÁ, persoană 3 înnorează, verb

I. (Și în forma înnoura)

1. intranzitiv și reflexiv impersonal A se ivi mulți nori pe cer. Cînd intrarăm în sat, începuse să se înnoureze. SADOVEANU, O. VI 244. Începu a se înnora. RETEGANUL, P. I 19. S-a-nnorat de pe la miezul nopții și e întunerec adînc. CARAGIALE, O. I 371.
       • (Cu exprimarea subiectului) Cerul s-a înnorat.
♦ (Despre lună, soare) A se întuneca din cauza norilor. Nu știu luna a-nnourat Ori puica s-au supărat? SEVASTOS, C. 27. Iar de dreaptă ce era, Soarele se-nnoura. ALECSANDRI, P. P. 313.
♦ tranzitiv figurat A întuneca (ca un nor). (Atestat în forma noura) Săgețile ușoare Nourează mîndrul soare. ALECSANDRI, P. II 16.

2. tranzitiv figurat A umple de mîhnire, de întristare. Aceea care trista-mi viață-nnourează E un secret ce zace în inimă-mi ascuns. NEGRUZZI, S. II 21.

– Variante: înnourá, nourá verb

I.