Antonime intari

Antonime a întări

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului A întări: a (se) înmuia a (se) răblăji a slăbi Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

Antonime a se întări

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului A se întări: a se moleși Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

Antonime Întărire

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului Întărire: slăbire Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

ÎNTĂRÍ, întăresc, verb IV.

1. reflexiv (Despre substanțe sau materiale) A deveni (mai) rigid, (mai) vîrtos. Cimentul se întărește.
       • figurat Deasupra o boltă de nouri plumburii se întărea, părea neclintită, sprijinită pe zările nevăzute. SADOVEANU, M. 182.

2. tranzitiv (Cu privire la piese sau la sisteme tehnice) A mări rezistența.
♦ A fortifica.
♦ A baricada. Altele cînd m-auzeau, Ușile le întăreau, Focu-n vatră-l înveleau, Luminile le stingeau. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 169.

3. tranzitiv A face să prindă puteri (de obicei după o boală), să se întremeze, să se înzdrăvenească. Vezi de țesală caii, după moda nouă care-am aflat-o aici, și-i întărește cu orz. SADOVEANU, B. 289. Aduce apă vie de-l învie și apă tare de-l întărește. RETEGANUL, P. III 45. De doi ani îl întărește [pe cal] Cu floarea trifoiului. ALECSANDRI, P. P. 106.
       • figurat Simțind că și ursul fuge după el, întări picioarele și mai zdravăn. STĂNOIU, C.

I. 158.
♦ reflexiv A deveni mai mare, mai puternic; a se dezvolta. Codrul se întărise; la dreapta și la stînga se înălțau goruni uriași care deasupra își împreunau cununile. SADOVEANU, O. I

14.
♦ figurat A reconforta, a da puteri morale. Avusese un vis frumos, un dor duios și mîngîietor, care-l întărea în ceasurile lui de oboseală și descurajare. VLAHUȚĂ, O. A. I 89. Lupta întărește pe cel slab. RUSSO, O. 31.

4. tranzitiv (Cu privire la acțiuni, organizații, sisteme etc.) A face să devină (mai) puternic, a consolida. Această reformă bănească va întări cursul leului, ridicînd conținutul lui în aur. HOT. R. B.

12. Ne luăm angajamentul să vă dăm tot ajutorul cu munca noastră, ca să ne îndeplinim împreună sarcina de a întări și a duce cît mat departe regimul nostru democrat. CĂLUGĂRU, O. P. 99.
       • reflexiv Partidul se întărește și își consolidează legăturile cu clasa muncitoare și cu masele celor ce muncesc primind în rîndurile lui pe cei mai buni, mai devotați și mai hotărîți dintre muncitori și dintre oamenii muncii de la orașe și sate. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2771.

5. tranzitiv A confirma, a adeveri (o vorbă, o bănuială). Peste alte cîteva zile însă un rănit, abia sosit, îmi întărește presupunerea. CAMIL PETRESCU, U. N. 423. Alții întăreau spusele celorlalți. CREANGĂ, P. 232.
       • reflexiv Vestea se întărea tot mai tare rostită. SADOVEANU, O. I 512.
♦ intranzitiv A sublinia, a accentua, a da mai multă tărie celor spuse. N-are să fie cum a fost, băieți!

– întări locotenentul Ghencea. C. PETRESCU, Î. II

11. Așa-i, așa-i! întăriră mai multe glasuri în tindă. REBREANU, R. I 235.
♦ A confirma într-o slujbă. Cînd te-i hotărî... să mă vestești prin poștă și eu te întăresc unde-i cere. STĂNOIU, C. I 13.

6. tranzitiv A da unei acțiuni putere legală (printr-un act valabil); a da unui act putere legală (prin îndeplinirea formalităților cerute); a legaliza. Scriseră carte și o întăriră. ISPIRESCU, L. 45. Fă hîrtia de dănuire... și să mergem s-o întărim la judecătorie. NEGRUZZI, S. I 302.
       • reflexiv pasiv I se dedese o diplomă scrisă cu litere de aur, prin care i se întărea stăpînirea peste provinciile polone, ce va putea coprinde. BĂLCESCU, O. II 284.

7. reflexiv (Despre fenomene atmosferice) A se înteți, a se intensifica, a spori în intensitate. Vîntul se întărise și stropii de ploaie conteniseră. SADOVEANU, O. VI 68. Căldura se întărește. DUNĂREANU, CH. 84.