Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
ISTOVÍT, -Ă, istoviți, -te, adjectiv (Despre ființe) Obosit peste măsură, secat de puteri; slăbit, sleit, zdrobit, epuizat, extenuat. Două zile umblă ca un nebun, istovit, prostit, moale ca o cîrpă. SADOVEANU, O. VI 160. Ajunse acasă istovită, tremurînd, cu trupul ud pînă la piele. BART, E. 238. Ați pus cu toții jurămînt Să n-avem drepturi și cuvînt... cînd istoviți strigăm Că verb reflexiv:em pămînt! COȘBUC, P. I 209.
• figurat O toamnă care întîrzie Pe-un istovit și trist izvor. EMINESCU, O. I 212.
