Definiție din
Dicționarul de sinonime al limbii române
NĂTĂRĂU adjectiv, substantiv bleg, nătăfleț, nătîng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău, (învechit și popular) năuc, (popular și fam.) haplea, (popular) flaimuc, (învechit și regional) nătîntoc, prostan, prostatic, prostănatic, (regional și fam.) șui, (regional) bleot, hăbăuc, mangosit, metehău, meteleu, motoflete, motolog, mutălău, natantol, năbîrgeac, nătăbîz, nătînt, nătrui, nătruț, năvleg, năvligos, nerodoi, pliurd, ponc, pricăjit, puncău, tălălău, tălîmb, tontan, tontolete, tontolog, (prin Transilvania) balamut, (prin Olt.) bleomb, (prin Moldova) bobletic, (prin Muntenia) bobleț, (Moldova) cherapleș, (prin Transilvania, Moldova și Bucovina) chiomb, (Transilvania, Banat și Olt.) lud, (Transilvania și Banat) năhui, (Transilvania) nebleznic, (prin Moldova, Transilvania și Maramures) șuietic, (Moldova) tanău, (Bucovina) tălășman, (prin Olt. și Muntenia) tărăntuc, (Muntenia) tontovan, (turcism învechit) budala, (familial) fleț, găgăuță, gogoman, zevzec, (figurat) secolul (Este un !)
