Antonime pierdere

Antonime pierdere

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului Pierdere: câștig câștigare Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

PIÉRDERE, pierderi, substantiv feminin

1. Faptul de a pierde, de a nu mai fi în posesiunea unui obiect propriu sau primit în păstrare. Pierderea actelor.
♦ Lipsa totală sau parțială a unei facultăți omenești (după ce a avut-o). Pierderea memoriei.
♦ Faptul de a nu mai avea pe lîngă sine o persoană iubită sau apreciată. Ipate era mîhnit pentru pierderea lui Chirică, care era bunătate de băiat. CREANGĂ, P. 178.

2. Pagubă materială, stricăciune, distrugere, nimicire; (concretizat) obiect sau bani de care cineva este păgubit. Pierderile [la cărți]... îl dădeau mult îndărăt pe chir Ianulea. CARAGIALE, O. III 34.
       • Locuţiune adverbiala În pierdere = cu deficit. Lucrează în pierdere.
♦ (tehnică) Diferența dintre valoarea unei mărimi fizice la intrarea într-un sistem tehnic și valoarea acestei mărimi întrebuințate sau restituite util de sistem.

3. (La plural ) Pagubă de vieți omenești (în războaie, în urma unei catastrofe etc.). Nu pot să-mi dau seama de pierderi, pentru că soldații se culcă toți pe unde se găsesc. CAMIL PETRESCU, U. N. 357.
♦ Întrebuințare fără folos, irosire.
       • Locuţiune adverbiala Fără pierdere de verb reflexiv:eme = îndată, imediat. Fără pierdere de verb reflexiv:eme s-au aflat de ceea parte. DRĂGHICI, R. 167.

4. Înfrîngere, neizbîndă (în luptă, la jocuri, în competiții sportive). Pierderea bătăliei.