Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
PROCLÍTIC, -Ă, proclitici, -e, adjectiv (gramatică, despre cuvinte; în opoziție cu enclitic) Care este legat de cuvîntul următor și nu are accent propriu. Pronumele mi-, ți-, /- etc. sînt proclitice. ▭ Dacă comparăm formele articulate cu articolul enclitic în romînește și cele romanice apusene cu articolul proclitic constatăm o îmbogățire numerică a fondului principal la acestea din urmă. GRAUR, forme L. 181. Articolul posesiv, articolul adjectival și cel nedefinit sînt proclitice. IORDAN, L. R. 338.
