eSursa - Dictionar de sinonime



Antonime saracie

Care sunt antonimele pentru saracie?

Vezi mai jos ale cuvântului saracie”?
Antonim „a (se) saracie”!
CONSULTĂ DEX SINONIME
Antonime sărăcie
Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului Sărăcie:
avere belșug bogăție bunăstare îndestulare




Sursa antonimelor: Dicționar de antonime




Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
SĂRĂCÍE, (2) sărăcii, substantiv feminin (În opoziție cu bogăție)

1. Lipsa mijloacelor necesare existenței; starea celui sărac. «Domnu Preda» lupta cu sărăcia și, într-o căsuță închiriată... își creștea din greu cei trei copii care-i împovărau văduvia. C. PETRESCU, S. 63. Eu? Îmi apăr sărăcia și nevoile și neamul. EMINESCU, O. I 147. Te las naibei sărăcie și mă duc la vitejie. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 285. Vorbă multă, sărăcia omului (= cine vorbește mult, pierde verb reflexiv:emea și nu-și vede de treabă).
       • (Personificat) Ne ține sărăcia în brațe de nici nu ne mai lasă să răsuflăm. REBREANU, R. I 198. Își lua cătinel drumul spre gazdă, unde-l aștepta sărăcia cu masa întinsă. CREANGĂ, O. A. 98.
       • Expresia: Sărăcie lucie (cu lustru sau neagră) = sărăcie mare, totală. Numai murdăria pe care o dospise soarele de vară și sărăcia cu lustru a surtucarilor. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 39. Măi, dar ce sărăcie lucie pe aici. CREANGĂ, P. 308. A-și vedea de sărăcie = a-și vedea de treburile proprii, a nu se amesteca în afacerile altuia.
♦ Aspect sărăcăcios. Să privim acum și la sărăcia iluminată de razele unei lumînări de seu, băgată în gîtul unui clondiri ce ținea loc de sfeșnic. EMINESCU, N. 41.
♦ Cantitate mică, nesatisfăcătoare (din ceva); lipsă. M-a scos din sărite atîta sărăcie de spirit. CAMIL PETRESCU, U. N. 17. Așa sărăcie de lemne nu s-a văzut nici la bordeiul cel mai sărăcăcios. CREANGĂ, P. 256.

2. figurat Epitet depreciativ dat unui lucru sau unei ființe. Se ridică o sărăcie de fir de tusă și astupă gîtlejul maicii Nataliei. STĂNOIU, C.

I. 195. Sărăcia de epistolă se înființa din nou, însoțită de cruda lumină a unei lămpi. M.

I. CARAGIALE, C.

7. Văzuși, nene, ce bine a lovit-o sărăcia de hagiu! CARAGIALE, O. III 33.