Antonime succeda

Antonime a succeda

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului A succeda: a preceda Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

Antonime succedare

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului Succedare: precedare Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

Antonime succedat

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului Succedat: precedat Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

SUCCEDÁ, succéd, verb

I. (Și în forma succede)

1. intranzitiv (Urmat de determinări în cazul dativ sau introduse prin prepoziție «la») A urma imediat după altcineva sau după altceva, a lua locul altuia. Moartea succede vieții, viața succede la moarte. EMINESCU, O. I 36. Majoritatea poporului îl iubea, ca nici pe unul din cîți l-au preces și i-au succes pe tronul Moldovei. HASDEU,

I. vezi 48.
♦ reflexiv A veni unul după altul, unul în locul altuia. M-am trezit în oraș, unde pulberea și noroiul se succedă cu o regularitate de desperat. NEGRUZZI, S. I 95.

2. tranzitiv (Transilvania, Bucovina, numai în forma succede, de obicei construit cu dativul) A-i reuși cuiva ceea ce a întreprins, a avea succes. Trebuie s-o pîndească ca mîța pe șoarec și, de-i succede a pune mîna pe dînsa, iese din mijlocul cercului. MARIAN, Î. 196.

3. intranzitiv (juridic) A moșteni.

– Variantă: succéde (participiu succes) verb

III.