Antonime supus

Antonime supus

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului Supus: autonom liber Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

SUPÚS3, -Ă, supuși, -se, substantiv masculin și forme (Urmat de un calificativ arătînd statul în discuție) Persoană aparținînd prin cetățenie unui anumit stat; persoană aflată sub o protecție specială de ordin juridic a unui stat (fără a fi cetățean cu depline drepturi). Concurăm la licitația fabricii de metalurgie. Era proprietatea unui supus francez. CAMIL PETRESCU, U. N. 48. Poartă un nume polon și supus austriac. BĂLCESCU, la GHICA, A. 413.
♦ (Învechit, mai ales la plural ) Locuitorii unei țări depinzînd de o autoritate centrală, de un stâpînitor, de un suveran. Rareori supușii țării înălțat-au ruga lor Fără să-mi aplec urechea. EFTIMIU, Î.

10. Cum văd eu, d-ta prea intri în voia supușilor. CREANGĂ, P. 230. Ca să nu-mi prăpădească toată împărăția, am fost silit... să-i dau ca bir tot al zecelea din copiii supușilor mei. EMINESCU, N.

7.