Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
TRÁINIC, -Ă, trainici, -e, adjectiv Care durează, ține, se păstrează bine; solid, rezistent, durabil. O carte veche, încîlcită și legată în piele foarte trainică. GALACTION, O. I 207. Vasul e de aur virgin... zvelt, dar trainic ca un bronz. MACEDONSKI, O. I 151. E vorba de o femeie pe care au zidit-o meșterii în părete spre a-l face să fie mai trainic. ODOBESCU, S. II 510.
• (Adverbial) Tot mai larg peste țară înfloresc bucuriile, Tot mai trainic se-așază în istorie filele. DEȘLIU, G. 45.
