Antonime trudi

Antonime a se trudi

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului A se trudi: a trândăvi a trântori Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

Antonime truditor

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului Truditor: trândav trântor Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

TRUDÍ, trudesc, verb IV. intranzitiv și reflexiv

1. A face eforturi susținute pentru a îndeplini ceva, a munci din greu, a-și da osteneala; a se sili, a se osteni. Trudesc oamenii și asudă sînge. DUMITRIU, N.

11. Lucrătorii... se trudeau îndoiți de șale și tot scăpau din mînă pieile vîscoase și ude. CAMIL PETRESCU, O. I 453. Trudește, făcătorule de bine, Veni-vor, roiuri, alții după tine Și vor culege rodul

– bogăția. VLAHUȚĂ, O. A. I 26. Gazda mare se gîndește, Săracul se tot trudește. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 414.
       • (Urmat de o propoziție finală) Copilul se trudi nebunește, din răsputeri, să-l smulgă de acolo, să-l scuture. DUMITRIU, N. 151. El se trudea să facă productiv talentul ce-i fusese încredințat. GALACTION, O. I 191. Stroe Vardaru se trudea să-și deschidă loc de trecere. C. PETRESCU, A. R. 61.
       • tranzitiv Ne trudim ciolanele să nu se deprindă cu lenea. DELAVRANCEA, O. II 193.

2. A se chinui, a se căzni, a obosi muncind. Cît am trudit, cît am muncit Și... nimic n-am folosit. MACEDONSKI, O. I 38. Plîngeți omul ce-n amiază, Cînd mai tare luminează, Întuneric întîlnește Și-n durere se trudește. BELDICEANU, P. 109.
♦ tranzitiv A supune la chinuri, la torturi; a chinui, a tortura, a munci. Îl luară din nou la tărbăceală... Îl mai fățuiră, îl mai trudiră. ISPIRESCU, L. 108. Cu nouă bice le bătea, le bătea și le trudea pînă fierea le crepa. ȘEZ. IV 157.
       • figurat O trudea verb reflexiv:eo taină Și-ar fi verb reflexiv:ut s-o spuie Și, de multă trudă, n-a vorbit de locuțiune S-a culcat în urmă supărată foc. COȘBUC, P. I 245.