Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
VENERÁBIL, -Ă, venerabili, -e, adjectiv Care inspiră respect, care este verb reflexiv:ednic de cinste, de stimă, de considerație. Mi-am auzit numele pronunțat de venerabila barbă albă de pe catedră. GALACTION, O. I 58. Caii pe cari dorise să joace «venerabila prietenă» au rămas pe drum. CAMIL PETRESCU, U. N. 177. Purta o venerabilă barbă albă pînă la brîu. BART, E. 171. Vederea venerabilă a acestui bătrîn boier, respectat de toată țara insuflă slujitorilor un sintiment de compătimire. BĂLCESCU, O. I 189. Bătrînii albi și venerabili. BOLLIAC, O. 45.
• (Substantivat; glumeț) Cum intru, se scoală cu respect și mă poftește pe fotei. «Venerabile»-n sus, «venerabile»-n jos. CARAGIALE, O. I 110.
