eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă climă excesivă?

Care e înțelesul expresiei climă excesivă?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei " climă excesivă":
climă cu variații mari de temperatură de la un anotimp la altul





Ce inseamna expresia      ă in literatură

" Era linistit, trist, sfios si, o proba mai mult ca devenise iar cuminte, era cam rusinos, avand constiinta deplina de tot ce i se intamplase. Acum incalte, nu mai poate incapea vorba, era in completa mizerie.
Iata ce scria el catre un amic - scriptura este excesiv de ingrijita, pare ca s-ar fi temut ca nu cumva, din vreo aruncatura mai libera a condeiului, sa iasa banuiala ca mintea i-ar fi catusi de putin nestapanita - iata:
Boala indelungata de care am suferit m-a impiedicat de la tinerea unei corespondente regulate. Acum, fiind intrucatva mai restabilit, vin a va ruga sa v-aduceti aminte de mine, de lipsa aproape absoluta in care ma aflu. Daca va este cu putinta a-mi veni in ajutor, va rog a o face cat de curand, caci cea mai mare mizerie ma ameninta""
Ironie poezie de Ion Luca Caragiale
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
EXCESÍV, -Ă, excesivi, -e, adjectiv Care întrece orice măsură; exagerat. Zîmbi, uimit totuși de sensibilitatea excesivă a actorului. CAMIL PETRESCU, N.

8. Realismul d-lui Jean Bart, prin observația calmă, prin lipsa de acumulare excesivă de detalii și mai cu seamă prin stil, are un caracter clasic. IBRĂILEANU, S. 90. Această excesivă preocupare de sine e eminamente egoistă. GHEREA, ST. Hristos II 298.
       • Climă excesivă = climă cu deosebiri mari de temperatură între iarnă și vară.
♦ (Adverbial, legat de un adjectiv sau adverb prin prepoziție «de» formează superlativul) Din cale afară de..., nespus de..., foarte, prea... E mirată, așa cum se miră profanii, că filozofia se ocupă de lucruri care lor le par excesiv de simple. CAMIL PETRESCU, U. N. 79. Eu însumi, deși sînt o fire excesiv de șovăitoare, de data aceasta am conștiința pe deplin împăcată. REBREANU, P. S. 17.