Definiție din
Dicționar enciclopedic
DEBYE [dəbéiə], Petrus (Peter) Josephus Wilhelmus (1884-1966), fizician și chimist olandez. Stabilit în S.U.A. (1940). Prof. univ. la Zürich, Berlin și New York. Autor al teoriei dipolilor moleculari, teoriei cuantice a căldurii la cristale (teorie D., 1907); a elaborat, în colaborare cu E. Hückel, teoria disocierii totale a electroliților tari (teoria D.-Hückel). În 1927, a pus bazele legii cuantice generale a feromagnetismului. A lucrat în domeniul temperaturilor joase (temperatura D.) și a descoperit (în colaborare cu P. Scherer) metoda de observare a difracției radiațiilor X în pulberi cristaline (metoda despre Scherer, Diagrama D.-Scherer). Premiul Nobel pentru chimie (1936).
