Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
BĂRBÎ́NȚĂ, bărbînțe, substantiv feminin Vas de lemn făcut din doage (uneori înfundat la amîndouă capetele), servind la păstrarea laptelui și a brînzeturilor, mai rar a băuturilor spirtoase. Ciobanii... dobîndiseră voie... să se înfățișeze și să închine brînză în bărbînțe. SADOVEANU, forme J. 364. Brînză... rasă de pe bărbînță. ȘEZ. III 146.
♦ Expresia: Cînd e brînză, nu-i bărbînță = cînd ai una, îți lipsește alta.
– Variantă: berbínță substantiv feminin
