Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
VOLÁNT2, -Ă, volanți, -te, adjectiv (În opoziție cu fix) Desprins de o unitate, detașabil; mobil. Tîrg volant. ▭ Foaie volantă = tipăritură pe o singură parte a hîrtiei care se difuzează în public ca afișe, manifeste etc.; filă detașată dintr-un caiet, dintr-o carte etc. Peste patru zile apărea in foi volante, ce se distribuiau pe strade, un lung manifest. VLAHUȚĂ, O. A. 222. Geniul din Pitești... nu scrie în cărți sau în foi periodice; el scrie în foi volante. CARAGIALE, O. III 208. Echipă volantă = echipă mobilă care se deplasează cu ușurință dintr-un loc de muncă în altul, după nevoi. În campania electorală, teatrele au participat cu succes la munca de agitație În rîndul maselor muncitoare, deplasînd echipe volante de actori în întreprinderi, la sate, în gospodării colective. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 223, 1/1. Bibliotecă volantă = fond de cărți aparținînd unei biblioteci publice și împrumutat unei instituții pentru folosință temporară.
ă in literatură 
